Femeia

Femeia

Eu am iubit femeia si-am urat-o

pentru fateta-n care-si poarta firea –

ea isi incalca, zi de zi, menirea

crezand c-a dres-o cand, de fapt, a frant-o…

Am adorat-o si-am hulit-o-n taina

si am cantat-o in poeme tandre,

dar ea si-a spart trairea-n salamandre

crezand c-o sa-si dureze alta haina

senin mintind sau, poate,-n planset rece,

scurgandu-se cu unduiri de apa,

loveste-odat’, dar tot in mii te crapa

si simti cum timpu-aiurea se petrece…

Asa mi-i dat: sa proslavesc femeia –

ce petic sunt la strecuratul sac! –

coasta de drac ramane tot un drac,

iar eu degeaba-mi chinuiesc ideea…

Iubesc femeia iar dispretuind-o

pentru pacatul fost si-n devenire –

ea crede ca-i iubire-n amagire,

dar o sfideaza ciclic, ingropand-o,

mormantu-s, insa eu, prin devenire -

ea-i obeliscul pururea de straja,

e nemurirea daltuita-n vraja,

pe soclu, cu ofrande de iubire…

Bazil urpat Craiovan