Poezie
Dincolo de paravan
Hora sorții
1 min lectură·
Mediu
ce gură flămândă se-nălță spre soare
amețitor parfum
de dincolo de paravan
țipă a liliac înflorit
l-ai abandonat acolo
printre gunoaie și aurolaci
uscat strivit măcinat de indiferență
niciodată nu ai crezut că vei fi devorat
de ceea ce arunci
ai împletit printre fibre de ficus
ciudate ritualuri de îngropăciune
ai vrut să dai hrană la vulturi
dorințe tainice și neîmpliniri
zâmbete zdrobite și frică de ridicol
le-ai îndesat cu sete și-ai tras cortina
te-ai prefăcut că ai uitat
uneori păcăleala ține o viață
dar alte ori…
de atunci te învârți la nesfârșit
poți avea curajul să zdrobești bariera
sau poți rămâne în hora sorții
s-o joci până când pașii tociți îți vor sângera genunchii
iar venele uscate se vor deschide spre mine
dar fii atent
grupa ta de sânge e rară
iar unicul donator zace sechestrat dincolo de paravan
001125
0