vinyl -cristina ispas

vreau să îți mulțumesc pentru comentariu.
ai dreptate cu acel \"CU CApace\".
În ceea ce privește \"câinii de tablă\", ei trădează sentimentul pe care îl ai atunci când treci pe lângă niște simple gunoaie (de tablă) pentru că așa ajungi să consideri aceste ființe care zac prin gropi, mult prea multe pentru a te mai sensibila ca ceva unic și respirând.
sunt nouă pe site și sunt foarte fericită când primesc o apreciere constructivă.
ultima strofă nu cred că e inutilă, dar că trebuie lucrată mai mult da.
nu știu dacă se practică lucrul continuu pe un text pe acest site, adică refacerile poeziilor după mai multe comentarii și reconsiderări. poate mă lămurești tu în privința asta.

vorbești la un moment dat de ură, dar eu găsesc numai iubire în textul tău, și numai trăire.
mă refer la iubirea de viață, pentru că, după cum scrii, nu cred că ai pune atâta forță în ură.
mai scrie-mi (vezi, o iau ca pe ceva personal).
stiu ca va însemna ceva pentru tine: \"mi-ai atins nebunia\"...

nu m-ai inteles.
mai intai terbuie sa specific ca ti-am citit mai multe texte, si nu numai pe acesta.
apoi, subliniez inca o data ca textele tale chiar mi-au placut, si tocmai de asta am intervenit.
am simtit pur si simplu ca intr-o poezie care mi-a placut atat de mult ca asta de mai sus (ca exemplu) sa gasesc versul fara rost \"ce mai tarziu vor deveni nostalgie\" sau \"neon rece si tragic\" ...
mai gandeste-te si sa nu mai fi recalcitrant (asta vrea sa fie o gluma).
textele mele sunt disponibile, dar tin sa-ti amintesc ca nu am sustinut niciodata ca ele sunt perfecte in comparatie cu ale tale, sau ceva de genul asta...
si daca mi-am inscris niste texte aici este tocmai pentru ca simt nevoia sa mi se atraga atentia atunci cand incep sa caut cuvintele si nu viata.
in orice caz, da-i inainte, iar daca ai sa fii in continuare \"recalcitrant\" aiurea, promit sa nu te mai comentez, si sa iti citesc tacuta poeziile in continuare...
onorabile, te salut!

am vazut imediat greseala, de indata ce am revenit sa citesc textul.
asa ceva nu iert nici eu, deci inteleg tam-tam-ul.
urma sa scriu sa va intreb de ce ati lasat sa treaca tampenia aia.
nu e prima data cand imi gasesc asa ceva, si stiu bine ca este din cauza faptului ca tastez fara sa ma uit, si continui cu copy paste.
ati mai gasit si altceva in textele mele?
imi cer scuze pentru faptul de a va fi lezat ochiul si mintea.
nu cred ca ma cunoasteti inca de ajuns ca sa ma catalogati deja, nu?
credeti ca ar trebui sa renunt?

nu mai inteles.
mai intai terbuie sa specific ca ti-am citit mai multe texte, si nu numai pe acesta.
apoi, subliniez inca o data ca textele tale chiar mi-au placut, si tocmai de asta am intervenit.
am simtit pur si simplu ca intr-o poezie care mi-a placut atat de mult ca asta de mai sus (ca exemplu) sa gasesc versul fara rost \"ce mai tarziu vor deveni nostalgie\" sau \"neon rece si tragic\" ...
mai gandeste-te si sa nu mai fi recalcitrant (asta vrea sa fie o gluma).
textele mele sunt disponibile, dar tin sa-ti amintesc ca nu am sustinut niciodata ca ele sunt perfecte in comparatie cu ale tale, sau ceva de genul asta...
si daca mi-am inscris niste texte aici este tocmai pentru ca simt nevoia sa mi se atraga atentia atunci cand incep sa caut cuvintele si nu viata.
in orice caz, da-i inainte, iar daca ai sa fii in continuare \"recalcitrant\" aiurea, promit sa nu te mai comentez, si sa iti citesc tacuta poeziile in continuare...
onorabile, te salut!

Am senzatia ca nu te lasi stapanit pana la capat de momentul poetic sub care valsezi, si ca nerabdarea te face sa iti invalui adevarul intr-o spoiala de imagini care nu mai vin din nimic altceva, decat poate dintr-un simplu simt al culorilor sau al sunetelor. Poti scrie o poezie reusita si numai simtind culorile, sau sunetele, dar fara a rupe cu totul orice coeziune a discursului. Mie cel putin, ruperile astea si zanganitul metalic care ramane nu-mi spun nimic.
Oricum, imi place cum scrii, ca de-aia ma si obosesc. Stiu cata nevoie am eu de observatii....

Ce bine ca stii si ce bine stii tu sa te joci. O poezie in care atat de usor se simte tragicul inconstientei pierderi in nefiinta, in acel ceva de dincolo care se simte cu varfurile degetelor abia asa cum am pipai aerul intr-o noapte complet neagra. bravo