vinyl -cristina ispas
Verificat@vinyl-cristina-ispas
„si azi”
mi s-a întâmplat pur și simplu să-l repet de mai multe ori, până când am realizat ruperea dintre șirul de litere și sensul lor...
atunci a început să mă zgârie
Pe textul:
„găselniță mișto nr.1" de vinyl -cristina ispas
n-are sens să-ți mai spun că-mi place per total, nu?
nu trebuie neapărat să mă bagi înseamă, dar așa văd eu...
mai trec!
Pe textul:
„Calatoria" de ioana negoescu
și nici să nu te mai doară-n infinit, că atunci mă doare și pe mine nu știu unde, dar știu că nu îmi place așa...
Îmi place rău de tot ce ai scris!
ultima strofă este genială!
eu văd un făt în placenta lui care devine om
chinurile facerii, nediferențiatul, sentimentul anapoda a ceva ce trebuie spus și care se caută pe sine să se spună
coconul, omida care devine fluture după ce mai întâi zace ascunsă la umbră, în întuneric
vezi că-mi place?
Pe textul:
„00:01" de dant
de ex., versul al doilea este hă, hă, hă...interminabil
bravo.
mai vorbim
Pe textul:
„Sunt o aparență" de Stanciu Mirela
slăbuță poezia. îți propun un exerciț: încearcă să reduci tot la vreo...hmmm, să zicem patru versuri!
vin să văd!
Pe textul:
„Iarăși teii" de DANILA MONICA
cu frunzele de cimbru nu cred că te-ai gândit prea bine...
atât am avut de cârcotit.
cîrcotașa
Pe textul:
„baie cu tine" de Cosmin Dodoc
nu am vrut să fiu rea, am vrut să fiu de ajutor.
Pe textul:
„fericire cu fluturi in stomac" de andrei gratiela
nu, nu sunt cărtărescu, dar m-am visat el de câteva ori...
strofa a patra, mi se pare mie, ar trebui să cadă + \"esențial\" de la coadă de tot.
bine te-am găsit! îmi plac ideile..., dacă înțelegi...
Pe textul:
„Aseara am vorbit cu Cartarescu la telefon" de Stamate Palnie
îmi place că nu văd picior de om, deși simt gândurile cuiva, nu știu cui....
cred că mai eloc să o mai sucești totuși, pentru că, fiind vorba despre o poezie de ritm....
mai trec eu pe aici, într-o seară....
Pe textul:
„Untitled II" de Ramona Anamaria Secrieru
foarte multe clișee folosești.
m-am uitat și prin celelalte poezii ale tale. la fel...
ai și multe metafore foarte (da foarte reușite!).am să le adun să și le sciru aici mai târziu.
poezia asta este una dintre cele mai slabe.
am senzația că îți propui uneori să scrii poezie...nu mai face lucrul ăsta. poezia se scrie singură, tot ce trebuie să faci tu este să simți...
Pe textul:
„De ce?" de Mihaela Manole
hmmm!\"și să mă ierte apoi\" pune pe undeva o frână...vezi ce-i faci
pa, pa, paaaaaaaaa....
Pe textul:
„masurand ora" de Andu Moldovan
traiesc !!!!!!!\" - eu te cred, dar cred că înțelegeam și singură...
propos de \"vreau\", vrei cam multeeeeee...și în cam multe propoziții
\"mă împrăștii în amănunte picante\" - asta da!
ia toporu\' și mai taie din trunchiu ăsta gros și luung de poezie.
puțin, da bun!
Pe textul:
„fericire cu fluturi in stomac" de andrei gratiela
dacă te simți puternică numai pentru a leșina apoi de frică în fața puterii pe care o poți atinge în scris, atunci am făcut un prim pas în demersul de a te înțelege.
sunt convinsă că te-ai înscris pe site mai ales pentru a fi cu adevărat comentată. ei bine, asta o să și fac pe viitor!
acum nu fac altceva decât să mă bucur că ai scris gândurile astea care mă lasă să stabilesc o firavă puncte de gânduri între scrisul tău și lectura mea
revin!
Pe textul:
„Capitolul XXI" de Bla Bla
Asta pentru că așa cred că aș determina-o mai repede pe Raluca să lucreze în continuare asupra textului.Aștept cu nerăbdare să văd ce va ieși.
Pe textul:
„O proza idioata complet" de Raluca Moise
și fără \"capul meu e acum un furnicar\"
în rest este exact pe gustul meu, \"simplă și adevărată\"
te salut!
Pe textul:
„Ne_somn" de jhyt8rkji78okliu
in cupluri\"
imi plac mult versurile astea pe care le-am rescris. surpirnzator este ca imaginea pe care mi-au nascut-o mie nu este una a pustiului si a destramarii lente, ci este o imagine foarte dinamica, a lumii in care traim si a crizei de timp care ne face sa \"ne cuplam\" din inertie si din frica de singuratate.
nu mai avem timp sa ne iubim, iar despre copii ce sa mai vorbim...
un sfarsit dinamic, agonic, haotic, si o moarte prin sufocare si epuizare.
de aici banuiesc ca a venit si finalul, mai ales avand in vedere ca noi iti citim poeziile navigand pe internet.
Pe textul:
„senzuala si putin stranie" de Cosmin Dodoc
pisicile nu știu să iubească,așa că o fac într-un mod foarte ciudat, și pervers...
o pisică iubind este o pisică care va trăda în secunda următoare, iar o pisică trădând este o pisică care trebuie neapărat să iubească iarăși (în felul ei) pentru că nu suportă să nu mai fie iubită...
culmea e, că o pisică suferă tot timpul din \"iubire\"...
cacofonia există, am reperat-o, dar încă nu știu ce să-i fac, pentru că nu e prima dată când mă enervează versul ăla, care nu mă mulțumește în primul rând ca ritm
asta e...
Pe textul:
„pod peste trupul tau" de vinyl -cristina ispas
\"Daca\" dintre \"chiar\" și \"ecologice\" cred că poate foarte bine să dispară.
\"Lacul mic\" din versul respectiv e un fel de \"bâtă-n baltă\" dacă pot folosi expresia asta în context...
Cele trei mici observații pe care le-am făcut mi-au stricat mie ritmul voios (mă refer la acel spirit voios \"curat\" românesc, și nu la altul) tipic și sigur de receptare. De ele m-am împiedicat, ce să mai!
În ansamblu însă,
relaxantă și drăguță.
Trebuie să merg să o citesc pe următoarea a ta, ca să mă pot dumiri...
dintr-un pom tot croncănea o cioară,
și cristina mea se cară...
Pe textul:
„Pastel desuet" de Bogdan Geana
imi place enorm de mult strofa a treia. chiar mai mult decat ultima.
miscareea pe care respiratia o imprima lumii, de fapt insasi viata care se naste in urma acestei suflari, iar apoi inspiratia care cheama inapoi in suflet lumea creata, inapoi acolo unde va ramane pentru totdeauna, exact asa cum a fost proiecata in momentul acela.
ultima strofa, care topeste lumea si creatorul in lumina absoluta, mi se pare ca are un cuvant care nu este foarte nimerit: \"ascultam\". cred ca mai degraba trebuia sa fie un cuvant care sa fie gustat cu \"buzele arse\", cu buzele creatorului care se pierde in lumina izvorata de creatia sa, mai presus de tine
Pe textul:
„buze crăpate" de andrei nicolescu
printr-un comentariu nu îți voi putea spune ce simt, dar voi încerca să îți scriu câteva versuri:
dâra tulbure a zorilor
dispăru în soare
lâsând o dată cu lumina să intre
în noi
orașul umed și trist
asta mi-a venit, și sper că te bucuri că pur și simplu, atunci când respiri, inspiri poezie
Pe textul:
„de un atat de albastru" de stanescu elena-catalina
