Nebunatica

Nebunatica, dar totuși vie Ca un mugur de primăvară fata aceea care mi-a ucis vreo două - trei vise și care s-a ascuns într-un colț de inimă are multă energie: îmi aleargă prin ochi cînd îi deschid și cînd îi închid, prin suflet, prin iarba iernii uscate care te zgîrîie pînă la măduva oaselor. Ea tot alearga ! Astăzi mă scol mai romantic ca ieri astăzi voi iubi mai sincer si mai cu foc! Afară e frig, iar poezia a inghețat într-un buzunar al paltonului, îmi purific privirea privind la cer călcînd alene expir vre-o cinci centimetri de dioxid din gura ce soarbe numai oxigen Merg puțin mai repede ca ceilalți mă grăbesc, astăzi am s-o iubesc, fata nebunatica, cea care într-o zi mă va ucide. Voi fi fericit !