Poezie
Ogorul
1 min lectură·
Mediu
Ogorul mi-e stirbit de neputinta,
Caci mana grea a tatei m-a lasat,
Tarana cu cristale de domnita,
Izvor de roade, in timpuri nesecat.
In taina sumbra pustiului m-asteapta,
Samanta de speranta sa-i presad,
Suflarea mea adusa ca ofranda,
Strabunilor, ce spicul au taiat.
Vazduhu-i gri, imens-ai nemurire,
Pe umeri poarta saga batranului meleag,
Sarbatorit candva de-ntreaga omenire,
Datini si port ; tezaur ingropat.
Azi brazda-i neintoarsa pe mosie,
La timpuri de rascruce ne-am aflat,
Cand sa alegem, noi, ales-am pribegia,
S-am pustiit cu duhul, garligiul invechiat.
001.299
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Viezure
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Viezure. “Ogorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viezure/poezie/14136252/ogorulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.