Poezie
Ogorul
1 min lectură·
Mediu
Ogorul mi-e stirbit de neputinta,
Caci mana grea a tatei m-a lasat,
Tarana cu cristale de domnita,
Izvor de roade, in timpuri nesecat.
In taina sumbra pustiului m-asteapta,
Samanta de speranta sa-i presad,
Suflarea mea adusa ca ofranda,
Strabunilor, ce spicul au taiat.
Vazduhu-i gri, imens-ai nemurire,
Pe umeri poarta saga batranului meleag,
Sarbatorit candva de-ntreaga omenire,
Datini si port ; tezaur ingropat.
Azi brazda-i neintoarsa pe mosie,
La timpuri de rascruce ne-am aflat,
Cand sa alegem, noi, ales-am pribegia,
S-am pustiit cu duhul, garligiul invechiat.
001270
0