Poezie
gand in declin
2 min lectură·
Mediu
gand in declin
intr-un mic colt uitat al mintii mele,
surade larg si sincer un copil
tinut in brate cu-atata mangaiere,
pare sa aiba, pe frunte,picat mir.
din cand in cand se uita fix la mine
sunt un strain privit din departari
inca nu stie ce va urma sa fie,
tot raul ce se-asterne peste-ale sale zari.
atat de mult as vrea sa-i spun o vorba,
ca cel de care fuge,este chiar el
fantasma sumbra ce inca n-o accepta...
suflet inchiriat, intre gratii de fier.
si de-ar putea copilul sa vada-n toate rostul
macar pentru o clipa, sa-i fiu prieten bun
ar sti sa pretuiasca,si n-ar mai plati costul
pentru ce eu demult, am transformat in scrum.
in liniste, imi amintesc de mine,
mai bine spus, privesc cu drag la el,
unde-si va pierde, oare, inima si privirea?
unde am lasat eu,acel copil de ieri?
timpul, care-a trecut parca in graba,
ca un somn lung, mi-l amintesc acum
ar trebui oare sa-ncep sa cred in soarta,
ca m-am culcat copil si m-am trezit batran?
dar n-a fost somn caci m-a durut prea tare
si multe nopti chiar nu puteam sa dorm
din suflet imi rupeam plangand cate o floare
si-apoi ma linisteam,ma simteam mai usor.
001624
0