Amar de inimă
Mă ofer monedă de schimb. Cumpărați cu mine fâșii de timp iluzoriu. Nu și pâine. Doar clipe de acum și aici care nu duc nicăieri. Și poate vă e foame. Cumpărați-vă revenirea pe linia de
VIVictorita IonescuSoluție
Am pierdut noțiunea timpului, a visului, a fericirii. E ceva ce-mi scapă. Se scurge precum firele de nisip auriu, fierbinte printre degetele subțiri, nepăsătoare. Se risipește în noapte ca
VIVictorita IonescuMi-a rămas?
Mi-a rămas scrisul De pe vremea când îți visam iubirea. Nici nu speram să mă iubești, Doar te știam alesul. Mi-a rămas scrisul Să scormonească adânc depărtarea, Dreptele paralele Și
VIVictorita IonescuJocul
Transparența clipelor din ochii tăi Imaginează un desen în mișcare Translucid, fluid, Un film de vibrații și gesturi tainice Umbre proiectate pe brațele albe Pe obrajii subțiri de nesomn Pe
VIVictorita IonescuDespre mine
Știam să te iubesc frumos Ca-n cumpăna apelor Unduind mângâieri Scriam poezii de dragoste Și agățam de cer curcubee Promisiuni de nemurire Sărutam ochii de dinlăuntru Păstrând infinitul
VIVictorita IonescuCu tine
Mă îmbăt în fiecare dimineață cu soarele acesta magic care izvorăște din ochii tăi fermecați... Mă îndrept spre porțile luminii și aștept mâna ta lipită de palma mea... Străbat distanța dintre
VIVictorita Ionescu1000 de ani
Împodobește-mă cu lumină ca pe o zeiță străveche, la care visezi de 1000 de ani și în noaptea care urmează...iubește-mă strivind toate imposibilitățile renaște-mă din iubirea ta pentru încă 1000
VIVictorita IonescuAsteptare
Cum sa-ti topesc lumina pe trup? Cum sa-ti cant iarba Si sa-ti simt ploaia? Cum sa-ti tulbur adancul ascuns In intunericul albastru de straniu? Cum sa-ti imbratisez cu degete
VIVictorita IonescuIluzie
Nu ai timp, nu am timp Tu departe, eu departe Stelele ne luminează Pe tine sub ceruri Pe mine sub ceruri. Și aripi ne cresc Sub streașina brațelor, Ca să nu uităm cum e să zbori Tu spre
VIVictorita IonescuRuga
Stinge-mi setea Cu palma ta secretă, Umezită cu rouă De pe altă planetă. Alină-mi durerea Cu grija ta paternă, Adusă din depărtări De fericire eternă. Mângâie-mi stelele Vrăjite de
VIVictorita IonescuDorinta
Cum mai ninge, Cum mai plouă, Cum e ceasul plin de rouă, Cum e noaptea mai măreață Mistuindu-se în ceață, Cum mai plânge infinitul, Albastrul și negăsitul Cum mai plânge depărtarea Și cum
VIVictorita IonescuUnde esti?
Înfrântă lumină-ntre patimi și stele, Mă strâng lângă tine să simt și să cuprind Amurgul de tăcere-n adâncurile mele, Zbor în înalturi și-aștept și mă mint. Un viitor haotic îmi crește în
VIVictorita IonescuDă-mi viața!
Ah, cotropește-mă cu prezența ta, De zarzăr copt și de scânteie, Fă-mă lumina iar! Fă-mă din nou femeie! Să-ți simt iubirea de floare-nflorită, Mireasma dulce si nemaigăsită, Sufletul meșter
VIVictorita IonescuNebun frumos
Cuminte ca o vraja mi-ai inaltat fiinta Sa ma lovesc cu capul de stele si sa tac. Mi-ai rascolit abisul si cuviinta Si m-ai lasat cu tine sa ma-mbrac. Nebun ca o scanteie m-ai colorat in
VIVictorita IonescuDe-as putea
De-as putea schimba Noaptea asta in dimineata de dinainte-i, De-as putea deschide ochii tai Cu-al iubirii mugur de vis, De-as putea sa-ti topesc Disperarea, deznadejdea, regretul,
VIVictorita IonescuMi-am murit
Mi-am murit mie insami, De frig, De departare, De parasirea fiintei mele de lumina In interiorul careia, Inima-i, Erai TU. Eu te-am alungat, Asa cum eu fugind Am crezut Ca pot
VIVictorita IonescuViata
Fluturii zburda ca mieii pe pajisti Si se rotesc in culori imposibile Si voci imposibile se aud ca soapte, ca tipete Si lumea se misca navalnic, in sus si in jos, Cu gurile prinzandu-se in
VIVictorita IonescuDin piatra
In piatra ma transform Incet, de nimeni vazut... Admir marmura alba a bratelor, Supletea picioarelor. Trupul - roca fierbinte inca - Nu mai simte nimic. Ce arhitect maiastru A
VIVictorita IonescuPoem de dragoste
Te-as saruta ca la 16 ani, Te-as iubi ca la 16 ani, As uita toti anii care au trecut Si m-as intoarce la 16 ani Sa te dezmierd copilareste. Sa nu stiu ce-i iubirea, Dar sa o simt cu
VIVictorita IonescuFericire
Imi umpli sufletul de fericire Si imi lingi ranile. Ma descoperi printre copacii gri In padurea verde, Iar eu tremur in nestire... Stiu ca fericirea Ramane doar o clipa... Apoi fuge,
VIVictorita IonescuUite
Uite, vei sta in fata mea. Ne vom auzi respirand: adanc si calm...albastru si verde. Ochii vad intorsi spre noi insine. Concentrare, gand ascutit, suspendare. Si in pauza dintre secunda si
VIVictorita Ionescu