Poezie
Paradox în degradare
1 min lectură·
Mediu
Credința stearpă a întunecimilor radiante
Călăuzește amorul neîncrezător și tânăr .
O întindere din descompuneri
În fața ochilor,tușește a viață
Strivește calea pricinuită de insomnii indecente
În miez de otravăc sălășluiește motivul
Pentru care,lăcomii își țes nefericirile
Având răbdarea unui păianjen.
Și flămânzesc cuvintele alungate
în paradoxuri
De neatins,de necuprins,insipide după ora 2
Când nu stau treze decât tulburările tânguitoare..
002024
0