Paradox în degradare
Credința stearpă a întunecimilor radiante Călăuzește amorul neîncrezător și tânăr . O întindere din descompuneri În fața ochilor,tușește a viață Strivește calea pricinuită de insomnii
Negru blajin
Trăiesc doar seara O luciditate la marginea Limitei absurdului Clocotesc în inspirația Negrului blajin Ce îmi înfășoară Rănile gândirii Și le transformă În rugăciuni fără muzicalitate Am
Șoapta vântului
Mi-ai dăruit miere purtată lin de șoapta vântului Te-am cautat între pagini găsind doar Aceleași cuvinte cu care ne jucam.. reinventând misterul.. Aș vrea să mi te închid în brațe
Nimic si romantic
Romantismul Si a sacrificat poetii In schimbul unor clipe De transpunere in locul tau In acea zi mai strain ca oricand Gandul ti-a sangerat A frig a flori si toamna Ti-a fost
