Un umăr

Magda a apelat la mine pentru încurajare. Am rămas surprinsă, după ce-am închis telefonul și am rezumat discuția în gând. Nu avea cui să ceară susținere? Sau voia doar părerea unei persoane neutre? Și mă gândeam că și eu sunt o persoană care are nevoie de multă susținere. Multă. Pentru că eu sunt deprimată de felul meu. Și-am extins ideea la faptul că, probabil, toată lumea are nevoie de un umăr pe care să plângă și de care să se sprijine. Am avut așa ceva în viața mea? Umărul ăla reprezintă o persoană apropiată ca părinți și soț? Sigur, încurajări am primit, dar prea puține, prea volatile, de la diferite persoane pe care le-am întâlnit în drumul meu. Dar nu am fost susținută, încurajată, protejată atât cât aveam nevoie și de persoanele pe care le consideram cele mai în măsură să mă sprijine. Până la urmă,o prietenie valorează mult mai mult în viața unui om decât persoanele indiferente cu care trăiește sub același acoperiș.