Penitența vieții mele
Este ca-n suflet să-mi presar lacrimi
Venite din amintirea mâinilor tale, Mamă-
Tremurânde...
Din sărutul tău, Soră-
Plin de înțelesuri...
Din privirea tainică și rece,
Am iubit aproapele aproapelui meu
Mai devreme m-am iubit pe mine
Am creat, am distrus
Am dat din milă și-am luat...
Am iubit ce am urât
Și-am urât ce iubeam
Am vegheat, am dormit
Am zăcut,
Când să ne întâlnim
la capătul lumii?
Mai găsim oare timp
să ne reamintim de noi,
de numele scrise pe sufletul celuilalt...
Și aroma ultimului sărut?
Când să ne căutam
la capătul lumii?
Mai
Dacă i-aș reproșa mamei ceva
E ca și cum m-aș apuca să-i reproșez timpului
Fuga lui necontenită...
Și-apoi, cine-l poate prinde și opri?
Se pune în discuție dragostea de mamă?
Mai presus de
Îți curge prin vene
Un fior al unei vieți pierdute...
Atașat de un gând sumbru
Dai frâu liber îndoielii,
Supui mintea corvoadei conștiinței,
Iar ea se macină de suflet.
Decizi să lepezi după
Adâncuri limpezi de ape,
Nisipul fin la atingere,
Plaja calmă în așteptare-
Atinsă de sfârcul fin al vântului...
Catarge în depărtare-
Aproape niciodată,
Atrase în mrejele speranței-
Plaja
N. o. a. p. t. e.
Natura în
Oglinda
Albastră...
Puritatea
Tăcerii
Eterne.
M. a. r. e. a.
Mireasa
Ascunsă în
Reveria
Eternității
Apelor.
E. g. o. i. s. m. u.
VD