Victoria Coroban

nevoie de dramatism nevoie de răutate nevoie de a scrie cu pixul pe hârtie nu în jurnalul cu vechi smintiri nevoia de a depăși nevoia de a consuma nevoia de a mă consuma copil al

mi-e frică când încep să urăsc. te vreau lângă ca să nu-mi fie frică.

când văd ora cu doi de zero după punct am impresia că te privesc în ochi pentru că și tu te uiți țintă la mine. atunci gândim amândoi aceeași banalitate: iar m-am uitat la fix. mă iubește

îți simt mâna caldă intrându-mi în piept ai vrea să-mi mângâi inima ai grijă ai putea s-o împiedici

visam că-mi cresc aripi mă trezesc lângă tine tu dormi încurcat printre ele

sunt o lacomă le vreau pe toate odată ploaie dans pe tine

te-aș aduce aproape foarte aproape dar mi-e că o să te lovesc cu bătăile inimii mele prea multe pe minut

când mă gîndesc că te am îmi amintesc de copilărie când primeam cărți de colorat. eram atât de încântată încât nu știam cu ce culoare să încep. îmi era frică să nu stric desenul. nu mă

Mă calci pe suflet Cu gândul la tine În mintea mea. Vrei să-mi sugrumi gândirea, sufletul Sau ce-o fi vinovat de dragoste, De dor sau ce-o mai fi Labirintul din mine.

azi sunt o femeie cu flori barbatii ma privesc altfel iar femeile ma admira cu invidie si eu nu sunt nimic altceva decat o femeie cu flori

imi place sa-ti arunc scutul jos si sa ma intind pe el. ma distreaza sa-ti lansez sagetile in gol. vibrez cand iti intind arcul pana am crampe. ma incanta sa te vad tremurand cand nu mai

ma simt chitara vibrand la pieptul tau. sa stii ca ma doare de fiecare data cand te ranesc coardele-mi vioaie. dar ce sa-ti fac daca iti place sa le atingi una cate una pana sufletul mi

că sunt e-o întâmplare ce minunat că sunt cea conștientă de minunea întâmplării

poezia nu trebuie să facă să fie să spună să arate să aducă să ducă să spargă să dreagă Poezia este. Este poezie.

sunt crruudă ca rrrr-ul ce rrrrupe ca u-ul uumed ca rraza de soarre ca norul pe cerul crud crudă ca roșul cald...

sunt crudă am lacrimi crude și ochii îmi sunt de culoare roșu-crud crudă ca mușchiul ce nu știe dacă vrea să fie prăjit pe grătar crudă ca ceapa ce-ți intră în ochi ca să scoată lacrimi la

crud îmi scârție dinții de dorrr te- aș vrea să caut prin tine să mă găsesc în celula ta să-ți divid nucleul crud 3.11.2003

Cățelul galben cu orange Îmi râde de pe raft Are miros de amintiri Și-adună praf Îl strâng aproape Îl pup pe nas Îmi râde galben cu orange 5.10.2003

Am vorbit aseară cu Mine! Nu, am vorbit aseară cu Lumea! Nu, am vorbit aseară cu Dumnezeu! despre multe despre toate despre fleacuri despre dute-vino despre ultima reclamă la un produs

mă joc printre cuvinte și-mi iese ceva mă joc cu gândurile și mă încurc în ele ca într-un labirint fără soluție nu mi-ar ieși nimic din primele dacă nu m-aș juca cu celelalte ce joc