Victor Titiu

Vali, mulțumesc pentru apreciere.



Și încă o replică la \"Paradox muntean\" (GIP)

Nu poate fi mare păcat
Că este scris Băicoi legat;
Durerea mare e când babe
Îl pot citi doar pe...silabe.

Paradox muntenesc

Păi și muntenii sunt la fel:
Am stat pe loc și m-am mirat,
Văzând pe un panou de-oțel
Că era scris Băicoi... legat.
(GPI)


Muntenii, veseli și zglobii,
Un nume satului i-au dat:
Eu cred că intenționat
L-au scris așa pentru...copii.
Mulțumiri pentru replică

Mulțumesc, Vali, am folosit sugestia ta, sper că acum e mai bine,

Cu recunoștință

Maestre Laurențiu Orășanu, v-aș rămâne îndatorat dacă mi-ați da o sugestie cum ar trebui refăcută...
Cu mulțumiri

Dicționarul explicativ al limbii române definește RESPECTUL ca „Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație” , STIMA ca „Sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect” și MERIT drept „Calitate,însușire remarcabilă care face pe cineva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată ; valoare, virtute”.
Din definițiile de mai sus rezultă ca respectul este inevitabil legat, în sensul generării și determinării , de meritele și calitățile pe care le are cineva sau ceva. Ca urmare, aș reformula afirmațiile „Foarte rar cineva chiar respectă. Foarte rar cineva chiar este respectat.” rescriindu-le „Foarte rar cineva chiar are merite și calități vizibile.Foarte rar cineva chiar vede meritele și calitățile altcuiva.” În aceste propoziții sunt puse în discuție existența meritelor si calităților cuiva și capacitatea celorlalti de a le percepe atunci când acestea există. Dacă acestea există, mai devreme sau mai târziu, va apare și respectul pentru că respectul urmează meritul precum o traducere în română dintr-un poet englez. Meritul nu este altceva decât o recunoaștere a unor realizări si a unor talente deosebite.
Fiecare persoană care își face meseria cu pasiune și seriozitate merită respectul celorlalți: un cizmar priceput merită același respect ca și un medic foarte bun, un grădinar harnic și devotat meseriei sale nu merită mai puțin respect decât un actor de mare talent și prestigiu.Chiar și un chelner care își face meseria cu amabilitate și promptitudine merită cu prisosință respectul clienților săi și sunt puțin dezolat de modul în care este percepută, ca „cea mai hidoasă formă de respect”,politețea acestora.Oricât am dori să-i facem pe chelneri să-și respecte clienții în sensul definiției DEX ,nu vom reuși acest lucru pentru că nu este posibil să cunoasca meritele și calitățile tuturor clientilor și apoi nu cred că au vreo obligație și că asta trebuie să fie preocuparea lor principală. Trebuie să fie însă foarte politicoși cu toți clienții.Pentru că politețea este ceva similar cu prezumția de nevinovăție și am să mă explic: dacă prezumția de nevinovăție împiedică etichetarea cuiva ca vinovat înainte de pronunțarea sentinței definitive, politețea împiedică etichetarea cuiva ca fiind făra merite și calități înainte de a se dovedi cu certitudine acest lucru.
Și atunci de ce este politețea chelnerilor mai păcătoasă decât a altor categorii de meseriași? Eu consider atitudinea chelnerilor la fel cu cea a ostașilor care păzind un tunel, la trecerea unui tren, iau poziția de drepti salutând în semn de respect pentru orice persoană care se află în acel tren, este un respect generat de merite si calități doar presupuse ca fiind existente apriori. Cred că și în alte ocazii politețea se generează în mod similar.Cine nu poate să fie politicos, își
trădează lipsa propriilor calități și merite, dacă le-ar avea, ar fi capabil să le bănuiasca și la alții…
Respectul înseamnă ,în primul rând ,recunoașterea meritelor celorlalti și mai ales, ale celor egali și inferiori, respectul superiorilor induce subalternilor un sentiment de apreciere și mulțumire care cu greu se poate uita.Respectul adevărat vine totdeauna de sus în jos ca o ploaie roditoare si binefăcătoare. Respectul există atunci când, nemaiavând nici o funcție și nici o poziție de șef sau de superior,îți sunt recunoscute și apreciate meritele și calitățile pe care le ai.
Ceea ce nu știu încă suficient de bine: care este cel mai potrivit mod de a-i arăta cuiva respectul? Poate că respectul adevărat are mai multe în comun cu aspectele iubirii aproape religioase,crezând profund în persoana respectată ca în ceva divin, fiindu-i devotat fără rezerve. Sub acest aspect,și numai sub acest aspect, sunt de acord cu ceea ce e scris la început: „Foarte rar cineva chiar respectă.Foarte rar cineva chiar este respectat.”
Și pentru că am început cu definiții DEX, voi încheia cu altele găsite în alt fel de dicționare:
„Respectul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului,fie că vrem,fie că nu ;putem cel mult să-l ascundem în afară, dar nu putem împiedica totuși să-l simțim înăuntrul nostru.” I.Kant
„Nici un om nu are dreptul la respectul celorlalți pentru altfel de bogății decât cele ale talentelor sale.” P.B.Shelley
„Importanța fără merit obține considerație fără stimă.” S.Chamfort

Cu prietenie

Leonard,mulțumesc pentru trecere și comentariu ,mă gândesc sa refac ce nu e prea bine.
Ioana,mă bucur ca ți-a plăcut ideea,multumesc pentru sfat,te mai aștept.

Cornel,mulțumesc pentru trecere și comentarii.
Alberto,mulțumesc pentru sugestie,voi modifica.