Poezie

A plecat Nea Gică

- un gând pentru Maestru-

1 min lectură·20 iunie 2006

Mediu

A plecat Nea Gică într-o zi de vară

Spre o veșnicie de ținut în spate,

Cred că și-a luat aripi ce-au mai fost purtate

De vreun înger trist întâlnit în gară...

A plecat Nea Gică să cânte tăcere

Prin localul straniu ce-i deschis în Rai,

Forfotesc luceferi și se-nhamă cai,

Iar hangiul știe că nu face-avere,

Doar la masa stinsă de venin atroce

Se înclină pajul ca de bun venit,

O magie face și din asfințit

Trece iar Maestru-n răsărit feroce;

Poate că îl cheamă Dumnezeu la sine

Să îl cerceteze sub un felinar

Și-ascunzând un zâmbet șugubăț-amar

Simte că un cântec să șoptească-i vine.

Se vor da la vorbă și la cântec aspru

Până zorii zilei se vor tot ivi,

Un pahar de vise încă vor ciocni

Și-or pleca agale pe-o geană de astru...

A plecat Nea Gică să nu-l mai găsească

Viața cea haină mult prea gârbovit,

Într-o clipă numai a întinerit

Că și-a pus pe cântec a luminii mască.

A plecat Nea Gică și-am rămas săraci,

Nu mai spune nimeni \"Toarnă-un păhărel!\"

S-a gîndit că nu mai este tulburel

Și s-a dus să pună pe lună araci...

002.195

Victor Mihalache. “A plecat Nea Gică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/victor-mihalache/poezie/189429/a-plecat-nea-gica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.