Victor Eugeniu

Alunecă spre înalt Precum aburii după ploaia scăpată din țarcul nesfârșit al unei zile întemnițate în vară.

Du-mă departe, în larg, Și lasă-mă să mă odihnesc la umbra unui albatros în zbor.

Îmi plac versurile curate Ca lacrima unui copil la naștere Și simple dar în același timp complexe Precum un zâmbet încătușat al vremurilor apuse Pierdut în pustietatea întinderilor nesfârșite ale