Poezie

hibernare

1 min lectură·20 iunie 2004

Mediu

…din nou mă pregătesc de hibernare!

aceeași hibernare

din fiecare an

când îmi amintesc

să hibernez...

mă dezbrac de pielea-mi înghețată...

mă descalț de tălpile ce mă dor...

și mă ascund în scorbura copacului tău.

Aici e cald!

mă-ncolăcesc printre coapse

mă furișez după brațe

îmi strâng picioarele.

Nu încap! s-au lungit...

de la ultima hibernare.

le tai!

fără ezitare...

acum încap!

adulmec parfumul sevei tale,

izul acela de rășină putredă

ce-mi hrănește simțurile

același iz...

încep să amorțesc...

034932

Despre aceasta lucrare

Autor: veronica preotu
Tip: Poezie
Cuvinte: 79
Citire: 1 min
Versuri: 22
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

veronica preotu. “hibernare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/veronica-preotu/poezie/77252/hibernare

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Eugenia Reiter✓2 oct. 2005

bine ai venit!

un inceput frumos.
cuvintele sunt cand fericite cand planse, cand rasucite cu reversul si puse in situatii de absurd cutremurator.
aceasta hibernare, cum ii spui tu, inceraca sa surprinda cat mai multe momente ale zbaterii existentiale.

mă-ncolăcesc printre coapse
mă furișez după brațe...

te mai astept

Elia David21 iun. 2004

Da,imi place asa o hibernare - dar nu mi-as taia picioarele pentru nimic in lume :)
Si eu astept sa vad ce mai scrii, Veronica.

veronica preotu21 iun. 2004

va multumesc pentru comentarii... de ce am hotarat sa postez aici cateva versuri? pentru ca am nevoie de critici! de critici cat mai taioase, sau cat mai blande... cat despre taiatul picioarelor? de ce nu? e ca o metamorfoza in fata naturii...