Poezie
viața mea
viața mea
2 min lectură·
Mediu
viața mea - un lac adânc, cu apa tulburată,
de-atâtea mari furtuni, din vremuri, spulberată.
nuferii albi pe mal i-au răsărit,
din gânduri de copil cu chip îmbătrânit.
viața mea - un spectacol ieftin,
cu spectatori prea critici pentru-acest rol meschin.
aplauzele false-mi răsună printre gânduri
și rup scenariul tragic cuprins în mii de rânduri.
viața mea - un loz fără câștig,
extras la întâmplare din universul aprig,
în care fost-au puse atâtea multe vieți
și doar pe-a mea scria: "pierdutei tinereți".
viața mea - un pas de dans ratat.
din câți cursanți au fost, tot singur' am dansat
pe-o surdă melodie compusă pentru mine,
din triluri colorate de rău si puțin bine.
viața mea - o notă-n plus pe portativ,
ca o superbă rochie, croită fără tiv,
pe care dac-o-mbrac pe trupul meu de toamnă,
îi dă pasului meu un aer blând de doamnă.
viața mea - un anotimp prea rece,
cu multe ploi si vânturi, c-o iarnă ce nu trece.
se tot ascund în mine și-mi îngheață
privirea înmărmurită din ochii mei de gheață.
viața mea - aceasta-i viața mea?
nu o trăiesc cumva-n zadar pe-a altuia?
grădini de nuferi albi, acum, lacul îmbracă,
iar eu, un spectator, stau singur...în a vieții barcă.
00921
0