Vereha Olivia Irina

Literally, refuzi să guști. Basically, încă ți-e foame din timp în timp. Technically, ai închis ușa cuptorului acum ceva vreme. Theoretically, totul este în bucătărie. În frigider. Wisely, eu

ca să lipesc un gol și un gol cu sânge am scuipat să plămădesc nămol mi-am atârnat în căngi de fier pielea-mi să se usuce să strâng în falduri lungi și terne chirpicii vieților eterne și am

Și poate un tine, sau poate un noi Va reveni luni sau mai bine joi Să se caute-n doi Pe unul singur din noi Peste un nor sau chiar doi Săruta buzele tale moi Mi-amintește de noi

Pe vremea când treceau nori de pleoape peste al tău vis, fad înghețai între coapse tristețile tale, cu murmur rece de zori grele cu zale… cu gene însăilam încă un colț de paradis, In

Nu știu de ce răbufneam la cuvintele ei. Nu știu de ce auzeam printre fraze. Râdea nervos totul în mine de situația penibilă a existenței mele. Și totuși pe cine ascultam? Da, da..pe mine mă

Nopți văratice târzii; Frunze coapte în aerul lasciv; Muzica blânda de flașnetă; Pentru cine ? Pentru ce ? De ce ? Insomnii amare pe malul Styxului ; Versuri de Bacovia în plenitudinea

Ploaia spală tristețea geamurilor Trotuarele reci, negre se târâie în josul străzii. Două urme de tălpi goale sapă în asfaltul izbit de stropii limpezi… Mă adun de pe afișele decolorate,

Plâng de fericirea unui vis Cine ești tu să îmi pui un ceas la marginea patului? Pentru ce te simt în vânt când eu vreau să mă bucur de nemișcarea ierbii ? Ce cauți în gălăgia difuzorului când