VERBINESCU
@verbinescu
AGONIA.RO ESTE DEZACTIVAT DE VERBINESCU.
\"...până când va rămâne una singură
rana supremă
pentru lovitura finală...\"
In general, cine poate mai mult, poate si mai putin. Aici se poate sa infloreasca catarctic/sa se vindece ranile mici, insa rana suprema ucide. Ceva nu se leaga in acest text.
Pe textul:
„sakura" de viorel gongu
Dorul de mesteceni mai sugereaza o nostalgie a primaverii, precum si o chemare la intelepciune, impunand o cale de mijloc ca o justa ratio...
Lanturile de la\"o glezna oarecare\"par sa impiedice metamorfozarea mesteacanului in fata...Oricum, finalul este nescris!
Pe textul:
„dor de mesteceni" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„echinocțiul de primăvară" de nicu brezoianu
Ca un copil, în prima zi de școală,
Sub vîsc azi te sărut,cam trist,timid,
Las de sub pleoapă boaba caldă-n rid,
Să se prelingă ca un vis, pe coală.
Senzația de ultim mă încearcă;
Un nod mi-a înverzit duios în gît.
Puțin mai e și gîndul mă întreabă:
Cît mai rămîne-va în chei bătrîna barcă?
Pe crucea dintre ani,în răstignire,
Port cuie de argint în palme reci;
Ele-nfloresc în roșu și ce reci
Îmi sînt visările la nemurire!
Șirag de flori se-nșiră între cuie,
Ea? Cui și floare, la final de joc.
Ce zaruri au jucat al meu noroc?!
Ca-n vise chiar a fost, dar astazi nu e!
Cutia, dar din zei, în ea mai poartă
O pată verde,un inel,o cheie
Și vraja din petala de femeie:
Vor face din iubirea mea o artă.
As schimba si titlul care fixeaza doar temporal trairea!
Pe textul:
„DE ANUL NOU" de viorel gongu
Apreciez ca ati asternut pe agonie un senryu in loc de un haiku.
Si, in spiritul comentariilor noastre anterioare, propun varianta:
Fara ecouri/Singuratatea alba/Cu rostul nepriceput!
Iar daca singuratatea alba este asa mare, primiti o felicitare de decembrie accesand pagina mea de web.
Pe textul:
„fără ecou" de viorel gongu
Pe textul:
„Haiku" de Miclăuș Silvestru
In partea a doua as recomanda o condensare a exprimarii, intrucat ati optat pentru vers alb, astfel ca ar trebui ca o comparatie sa-si dea jos palaria de figura de stil in fata unei metafore.
Si atunci:
\"va fi sau a fost
un azi -
gel, nor, fără formă -
către o zvâcnire;\"
Nu imi dau seama cum sa relationez sintactic\"stange zilele/in aldine\"pentru ca nu pot identifica subiectul...Sa fie tot\"azi\"?Nu prea...caci o ea se strange cu aldinele, dupa care urmeaza imbratisarea m-nealui...\"peste mijlocul mladios/eu ma strang in aldine\".
In fine, matrita poemului este gri, iar poemul este prolix de gri, insa poate acest lucru l-ati urmarit.Ma intreb daca nu cumva este mult spus poem?Imi pare mai degraba o gluma gongiana.
Pe textul:
„gri" de viorel gongu
Pe textul:
„M-am rugat ca îngerul să râdă" de VERBINESCU
Singuratatea mea, oglinda singuratatii tale,
Intre noi, zidul negru ca un zmeu inchipuit
De mirarile, spaimele de sticla, nerostirile-
Rasucite in melci, de la un capat de drum
Descriind cochilia prin inghitirea pietrelor
Kilometrice -
Lumii care le asterne incet, sigur, trainic -
GRAFFITI CREATOR.
Pe textul:
„oglinzi gură la gură" de viorel gongu
Adevarul de mijloc este ca pentru a iesi din Ortocub trebuie sa-ti fi inteles rostul, sa-ti fi gasit menirea si cunoscut Cerul.Si mai este ceva:multi chemati, putini alesi sa inteleaga si cu mult mai putini sa treca dincolo de Ortocub.Ea este pe cale sa.
Pe textul:
„ortocub" de viorel gongu
Ramane insa semnul de intrebare, pentru ca finalul este deschis.
Cantecul bacovian al ansei trebuie sa fi deslusit virtuozului vreun semn...
Vine sau nu vine?
Si as suprima virgula din titlu!
Pe textul:
„sonată pentru oboi în do major" de viorel gongu
Oboiul se odihneste, uitat pe banca umeda, virtuozul fiind fascinat de ansa, cautand raspunsuri.
Tonul catifelat in do major este al ei.
Pe textul:
„sonată pentru oboi în do major" de viorel gongu
Ultimele 3 randuri sunt din alta parte, pentru ca lacrima sterge semnul de intrebare. Este o rastignire a rastignirii. Dilueaza intunericul pana la estompare...Cautati nu rastignirea/sacrificiul din lacrima, ci speranta din ea.
Pe textul:
„lumina" de viorel gongu
Pescarusul vamuieste saturnian, semn ca lectia nu a fost invatata. Urmeaza prabusirea, insa liliacul este vigilent si insfaca trandafirul-inima, ducandu-l spre(ironica)\"pastrare\"in grota, la uscare. Liliacul are o semnificatie funerara. Ingroapa trandafirul.
Sus-aer, mijloc-pamant, jos-sub pamant.
Ramane intrebarea: Unde trebuia dus trandafirul, daca ciocul pescarusului nu ar rani inca o data o noua sansa?
Pe textul:
„o mângâiere care adoarme" de viorel gongu
Pe textul:
„doar eu mai curg" de viorel gongu
\"Un fluture cu trandafir în gheare\"este ca un tablou cubist.
Fluturele cu gheare este ca un fel de zmeu. Are forta. Nu-l poate opri un pescarus, ci numai propria indoiala de sine.
Pe textul:
„o mângâiere care adoarme" de viorel gongu
Să port voalul alb de fecioară, iubită mireasă!\".
Pe textul:
„mă voi întoarce, mireasă" de viorel gongu
Pe textul:
„blesteme" de viorel gongu
Strofa 2 este a ratiunii, strofele 1,3 sunt ale inimii.
Mesajul strofei 4-\"nu te pot uita\"in oglinda cu\"nu-ma-uita\".
Mesaj perceptibil, dar textul are fisuri in constructie.
Am retinut clisee secventiale - versurile 1,3 din strofa 1, versurile 1-3 din strofa 2,versul 3 din strofa 3, dar si versurile 1 si 3 din aceeasi strofa cu amputarea partii finale( fara scrisa si usa), versurile 1-2 din strofa 4.
Versul 4 din strofa 4 imi pare ca si cum ai da carne unui leu plecat la vanat. Cere mai mult si mai mult, chiar daca prisoseste. Acest ultim vers vampirizeaza.
Recomand reciclarea cliseelor, limpezirea ratiunii, iar iima sa fie lasata sa inverzeasca!
Pe textul:
„In fiecare rana" de viorel gongu
Din incercarea altor perechi de rime ati obtinut efectul ca stelele sa nu mai fie in cerc.
Nu este o varianta a primului text, nici o prelucrare mai reusita, ci numai niste\"aripi ranite\"...
Ati facut sa dispara vraja inelului cu diamant.
Nu mai este iubire!Nici magie poetica!
Pe textul:
„stele in cerc 2" de viorel gongu
