Velsius Clementi

Jos palaria \"Messire\"! Textul abunda in cronici haioase si lucide privitor la intreaga comunitate agonica. Din nefericre, albertita cred sa fie un sindrom de factura efect-secundara a adevaratei maladii ce stapaneste minunata pleiada. Oricum, este un punct de vedere valid si sanatos, ma bucur sa vad un adevarat tribut dramaturgic adus comicului. Bravo!

Gasesc interesant la poezia dvs. strict ultimul vers, iar acest lucru nu este unul intamplator. Cu alte cuvinte, \"Ordinea Lucrurilor\" subscrie unei clipe izolate intre rigo mortis\'ul ochilor batrani ce privesc lumea veche si in statu nascendi\'ul noului nascut. Apoi cele doua stari converg in transfigurarea sufletului, spre metempsihoza. Inspirata viziunea, ma bucur sa vad ca ati avut la indemana si mijloacele exacte de a oferi o schita precisa si surprinzatoare a unei ordini supranaturale. Puncta cineva mai devreme absenta \"infidela\" a linistii, a mierii, ci doar ochiul necrutator al poetului. In marea asteptare a ordinii, cred ca asta ne ramane, spectacolul mut... Felicitari!

In general poeziile se rezuma la imagini. Poezia in sine este un tahistoscop misterios ce se deruleaza intotdeauna arbitrar si fara noima si rareori este sincronizat pe frecventa unei comunitati. Dar, d(ra)-(na) Claudia, poezia dvs. nu reflecta absolut nimic din acest aparat, mai mult, nu populeaza decat spatiul plictisului si spleenului cu o tema accidentala. Inversiunea \"umanizatoare\" a demonilor o exploatati stangaci si neinspirata. Trebuie sa ii dau dreptate d-lui Catalin care a remarcat mai mult cinic decat rational acest lucru. Totusi, atunci cand o poezie care este citita la \"recomandate\", te astepti sa iti trezeasca un lucru, o emotie. De pila poezia d-rei Geta, \"poem in ceata\", reuseste sa iti ocupe cu ceva memoria, chiar daca nu este o poezie reusita. Pe cand al dvs. \"in fiecare demon exista un om\" pesemne a pornit strict de la titlu care v-a incantat, restul poeziei fiind garnitura. Cred ca de altfel foarte multe poezii din comunitatea agonia au acest principiu suprareal de constructie. Pacat, ca suntem generatia ce promite multe.. Nu doresc sa fac o autopsie elaborata a poeziei dvs. in acest moment, dar va recomand sa folositi mai multa poezie in textele dvs.
Cu un deosebit respect,
Velsius Clementi.

Domnule gasesc incantator textul dvs, insa numai ca o estetica copulativ-disjunctiv-dihotomica a unei vulgare premonitii a mortii, pe care o identificati ca fiind sex... Va acuz de infantilism si totodata apreciez sui-generisul gnomic.