a calca peste cadavre
peste tot ce poate fi
este doar o-mprejurare
fara enigma a sortii
ce in jur se inteteste
e un val de neoprit
el se-nalta si izbeste
nu stiu cand am ajuns singur
stiu ca vremea era singura si ea
am inceput doar sa vantur
cuvinte disperate si aiurea
si totul e luat de vant
al vremii geamat si el
si nu mai
ramai doar azi
atata iarna e in mine
iar tu atat de bine arzi
zapezi luneca timide
acum
nu mai e fum
si norii fug spre tine
sa inconjoare focul
norocul
si tot ce ai
dar tot
reveria
si doar ce inchid ochii
sau poate ii deschid
indata mi-apar copii
de lumi ce vin din vid
este atat de bine
corpul meu vibreaza
iar tot ce e in mine
fuge ,accelereaza
imagini
nu pot gandii corect
din viata invat tarziu
ma simt mereu defect
as vrea sa reinviu
sa am iar limpezimea
dar nu naivitatea
sa descopar lumea
sa am maturitatea
vis
sar din vis in vis
din vis mai mare-n vis mai mic
si nu mai vreau sa stiu nimic
din vis in vis eu ma ridic
sar din vis in vis
din vis invat ca sunt mai mic
si nu mai pot sa ma
VA