Poezie
Aripi frânte
1 min lectură·
Mediu
M-am născut din zări crepusculare
Odată cu lacrima mamei ce-a curs
Într-o lume plină de umbre
Unde eu sunt doar o lacrimă-n plus.
Cerul și pământul s-au înlănțuit,
E contopire mută într-un amurg rănit
Tăcerea-i pretutindeni, clipa-i împietrită.
Haosul e-n mine și mă simt rănită.
Căci mii de mâini se-ntind către mine,
Mă-ngrozesc!...de sânge sunt pline.
Și-nțeleg că-n ani de căutare
Cu ele ați ucis.
Clipele-mi frumoase și vis după vis.
Cu aripa frântă, cu aura stinsă
Ca punct de sprijin la ușa voastră
Am bătut,
Dar nu m-ați vrut și ușa
A rămas închisă.
Pentru mine un înger din Cer a căzut!
012.998
0
Versuri reușite, lopătate laolaltă cu zdrăngăneli pe-o coardă dezacordată.
ALO!
Echipa editorială!
Plagiind un comentariu mai vechi: \"s-a revărsat atelierul\"?
Nu te supăra E, dar asta e.
Deocamdată.