VASILE SOF

EL va stinge ,negrsit lumina...asa cum tu inca nu doresti...Si apoi,intr-un tarziu,te vei ridica sovaind si cu mana ta tremuranda vei cauta orbecaind butonul...in prima clipa vei fi orbita,negresit,apoi...

nu te supara pe tristete ca te ucide,ea totusi iti produce o senzatie,stii cat e de groaznic sa nu mai simti nimic,fie si tristetea?

nu-ti indrepta lacrima spre uitare,ea curge si e vie!atata timp cat sta pe obraz, are propria viata.tu n-ai vazut ce greu o nasti?e o nastere,cu toate suferintele ei...cu durere.

Nu uita ca motivele pentru care suntem parasiti,sunt suficiente ca altcineva sa se indragosteasca de noi...ce zici?

Te-as iubi numai pentru poemul acesta...