Poezii

Odata, tu mi-ai spus ca ma iubesti, A fost demult,eram copii atunci, Acum insa cu spaima ma privesti Cum palid zac si mana-ncet mi-o strangi. As vrea sa-mi iau adio de la tine Dar vinetele-mi

Stau aplecat asupra foii, Sunt trist, asa cum sunt mereu, Pe cer afara-alearga norii, In camera nu-s decat eu. Ce imi parea ca e real, Deodata s-a schimbat in gol. Parca nimic nu e

Pe-un drum ce serpuieste prin padure, Printre copaci inalti si tufe de afine, Urcand spre varful muntelui alene, Merge un tanar ce are ca tovaras doar a lui durere. Mai singur decat el nu-i

Stateai tacuta lang-al nostru pat Privindu-ma in somnu-mi rece, Mana-ti firava mi-o puneai pe cap, Trezindu-ma spuneai ca-i ora zece. Duios tu m-alintai in dimineata Si-n ochi iti stralucea

Sunt palid ca o masca de ceara-ngalbenita Si sufletul imi este golit de sentimente, E in zadar sa vindeci o inima zdrobita, Ea tot va sangera prin zeci de pansamente. Sunt singur fara oameni si

Simt toamna cum imi intra in suflet si-n gandire Si-as vrea sa vina vara din nou cu nopti toride Dar soarele se stinge incet si cu uimire Iar eu ma plimb plangand prin frunze

Imi place iarna sa ma plimb, Pe malul marii, sa ascult nisipul, Caci iarna-i cel mai singur anotimp Cand nu mai stiu cum trece timpul. In marea inghetata vreau sa fug, Sa ma ascund de mine si

Ar fi posibil sa existe cineva Acolo sus sa ne-aiba grija, Cand e atata suferinta Si lacrimi si durere si pustiu...? Si daca-ar fi de ce nu ar putea, Sa ne pazeasca de tot ce e rau? Sa ne

Pe strazile intunecate si pustii, Spre cimitirul de la cap de lume, Merg oameni tristi cu haine fumurii Pe pietrele ce n-au nimic a spune. Opt dintre ei pe umeri poarta Sicriul celui care-a

Straini in noapte hoinarim Singuri si tristi ca niciodata, Noi nu stim pentru ce traim, Si nu cred ca vom sti vreodata. E-atata ura-n lumea asta Si suntem toti atat de reci, Cu greu se scurge

In dimineata neagra Cu greu eu ma trezesc, Cosmaruri negre parca Mereu ma urmaresc. Din ochi in loc de lacrimi Imi curge negru sange, Las viata mea de patimi Mor fara sa-mi fac