Poezii

cum totul e lasat in urma... viciul meu nu mai esti tu. timpul petrecut in sanatoriu, m-a vindecat de tine. am intrat cu tine, am iesit doar eu. si nu stiu cand am pierdut amintirea ta. si

nu mai pot cuprinde cerul, nu mai poti cuprinde muntii, si nu mai distingem negrul de alb. nu mai stiu ce esti tu nici ce sunt eu simt ca eu sunt tu si tu esti eu. fara repere, fara tine

cand a plecat a uitat in bucatarie langa ibric ochelarii. ii placea intotdeauna sa fumeze fara sa-l apese nici o greutate. baiatul cu ziarul tragea cu ochiu\' in timp ce strecura gafaind,

cam asa petrec toamna. cazuta in bratele realitatii, respir tacerea odaii noastre, singuratatea odaii mele. amintiri cu aripi intoarse izbesc nervos dusumeaua rece a odaii noastre, dusumeaua

cand va spun, nu ma intelegeti! cand tip, par nebuna! da-ti-mi fiara! soptit, tipat, oricum ati vrea sa ma auziti. da-ti-mi fiara inapoi, va strig! era in mine. o simteam cum se

niciodata nu vroia sa vorbeasca. imi vorbea prin cantec, prin dans, prin tacere. eu vorbeam prin cuvinte. el vorbea prin suflet, prin soare, prin vant, prin insasi existenta lui. si