Poezie
Aripi de fier
1 min lectură·
Mediu
Stau părăsit în atelier
De dimineață până seară,
Făcându-mi aripi de fier,
Și ție o brățară.
Din ale tale gene vreau să-mi fac,
Împletindu-le, un pulover cu care să mă-mbrac.
Pe un perete, un ceas sărac,
Chinuindu-se, făcând tic-tac.
Poate crezi că am plecat,
De tot...n-am s-o fac.
Timpul trecând fulgerător,
Tu, crezi că te-am uitat?
Soare-nor, totu\' ignor,
Îți simt parfumul seducător.
Așteaptă-mă, zbor către cer,
Vin degrabă ca un înger
Fluturându-mi aripile din fier.
Lasă-ți lacrimile să-ți cadă,
Peste inima mea, ca o pradă...
Ca dragostea noastră să nu piară.
001260
0