Poezie

Noi, amandoi

1 min lectură·4 august 2009

Mediu

Sunt la școală și sunt gata să plâng.

Multe gânduri am în cap alergând.

Toate se bat, sunt frânt.

Plâng și lacrimile-mi curg

Și se preling pe pix, coborând spre vârf.

Și-acum simt buzele tale pe buzele mele,

Le-am umede și-s grele.

Azi, pe banca aceea te-am sărutat

De azi, te iubesc cu-adevărat.

Părul tău cel creț, ochii tăi rotunzi

Și buzele tale dulci, mă fac să plâng.

Buzele noastre s-au umezit,

Sunt nebun și zăpăcit.

Sărutul meu te-a amețit,

Ce să zic, îmi cer scuze, sunt uimit.

Lucruri ciudate s-au întâmplat,

Nu uita, te iubesc cu-adevărat.

Posibil să nu mă crezi, știu e încă greu.

Pe parcurs am să-ți mai spun,

Până-ncepi să te-obișnuiești, și sper să crezi.

Cu tine-n brațe am stat

Ceva parcă s-a-ntamplat...

Ști ce urmează să scriu?

Imediat...

Te iubesc cu-adevărat...

001.203

Vasile Adrian-Daniel. “Noi, amandoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-adrian-daniel/poezie/13900007/noi-amandoi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.