Poezie
Masti
1 min lectură·
Mediu
Căldura se sprijină pe umerii mei
Și tremur și plec neputincioasă
capul.
Mi-e frig.Îmi văd venele
cum îngheață,cum se opun ,cum srigă.
Cerul aleargă nori vineți,
iar eu surad.S-or fi privit și ei
în mine.Cine știe ?
Caut mainile aerului
ce-mi alintă urechile .
Ca și voi ,plec privirile
prin iarbă ,în pămant,sub pămant,
ca și voi ,zambesc pe sub piele
cu dinți de oțel,cu buze de catifea.
Mi-e dragă pisica din cutare casă,
o imagine dintr-o sală de cinema,
o copilă ce se joacă în fața spitalului
și mai ales,
mult mai ales
mi-e drag omul.
Mai pun pe mine încă o pătură.
Și vreau să șoptesc:
m-ați crezut?
Dar scrie undeva că mi-e prea somn,
că vă este prea lehamite,
să ne răspundem.
003.727
0