Nu vreau să aud, să simt
Nimic!
De ce e un lucru atât de trist
Să iubești, să simți nevoia
De a fi iubit?
Am iubit și eu o dată
Și incă mai iubesc
Sufletul acela îngeresc...
Dar el nu mă
Stau în mijloc de noapte și scriu
Inima plângând cu mine
Și împărțind aceeași suferință
Legătura dintre noi ne-alintă,
Căci alintarea e greu de găsit
La persoana ce de amândouă e iubită.
Rana
Nu vreau să aud, să simt
Nimic!
De ce e un lucru atât de trist
Să iubeşti, să simți nevoia
De a fi iubit?
Am iubit şi eu o dată
Şi incă mai
De ce nu poate o clipă
Să dureze o eternitate?
De ce nu putem noi
Să fim acea clipă?
Să ne contopim...
Dragoste cu ură,
Întuneric cu lumină..
Oare ce am simți atunci?
M-ai iubi la fel de
Vreau să mă trezesc...
De fapt...nu!nu vreau!
Îmi place să visez
Dar totuși nu pot...
De ce?
Mi-e frică...
Dar...de ce?
Poți să-mi răspunzi?
Nu cred...
Dar încearcă...
Poate
De mic copil tot mă-ntrebam
De ce exist? De ce exiști?
Și acum stau și mă gândesc
La multe povești
Ce le-am auzit in copilărie
Fantezie pură...
Dar acum că sunt mai mare...
Nu știu nici eu ce
Totul are început
Chiar și-al meu suflet rupt.
Am crezut că poate am găsit
Tot ce mi-am dorit:
Dragostea,fericirea,credința,
Dar n-am rămas nici cu speranța,
Speranța de-a iubi și de a
VM