Rămâie noapte , una și pe urmă
Cum treci in vis ca umbrele pe cer
Eternitate mărginită în mister
Și eu dulău de turmă
Laconic, epigonul e rebel
Înoată drept cu frații de ocară
Un Fabergé să
cand am venit eu pe lume ,lumea mea era roz
si am plans cu plamanul golit de necaz,
lumea mea, erau pete de sperma-n pervaz
siroinde din lumea ..gaoz
eu am ramas singur sa inot in aval
doar
Cautand a ma expune
Prin cuvinte generoase
Fmeg doar ca un taciune,
Epitetelor gretoase.
Caut rima, cate sunt?
Poate sens sa ma-ncovoie,
Obsedat privesc la foaie
Si stiloul meu
Cu pași săltați, cu ochii înainte
Cu gândul fix, atent și coerent
Nici în trecut sau viitor absent
Sunt viu și mort și printre
Prezentul care vine să apună
Altarul lui cu iz dimensional
Un
Vrei sa scri? Privind la Lună?!
Doar cu mijloace moderne
Pune-te acum si cerne
Poezia de minciună
Cum să spunem că iubirea
Ce de veacuri ne robește
Ce in ochi ni se citește
Ar putea sa-și
vantul rosu de toamna , soarele rosu din nori
ramele rosii din colb,mustele rosii din flori
toate astea par ,toate, inimi reci trecute-n azur
clopotarul ce stie sa traga, clopote sparte de
Am in gât sputa crudă de toamna
Sângeriul ,verdele rozelor
Anotimpul virozelor
Către pat mă îndeamnă
Ochii goi ,încleiați în orbite
Și cearșeaful ce stă să ma rupă
Somnul greu și delirul de
