Poezie
Gri deschis
1 min lectură·
Mediu
ne îmbarcăm pe o dorință
cuvintele strigă chemarea
pricopsite de sentință
sinistrul cer nu bănuiește
că oamenii nu mai iubesc
el doar privește
nici rouă nu mai avem
plantele tânjesc uscate
și eu tânjesc etern
de multe ori ce vezi
nu reflectă adevărul
cineva minte, pe cine crezi
suflecat lipsit de gânduri
mă holbez la un ecran
tastând rânduri
00814
0