Poezie

și sentimente

1 min lectură·5 mai 2020

Mediu

E o întragă credință în trupul meu

a iubirii tale.

Lumini controversate și Prometeu

par ireale.

În tainele nopții -

senzualitate deplină

legământul sorții.

Plutim - un norișor cu aburi,

pui de om ce mă privește.

Ochii ei frumoase valuri

îmi șoptesc că mă iubește.

E o zare gri, îngândurată

plâng felinare, plâng și eu.

Noapte rece, sufocantă,

plânsul ei e și mai greu.

Iubita doarme minunată

sub felinarele târzii.

Noaptea tace, înghețată,

peste casele pustii.

Am înțeles atunci

grandoarea unei priviri.

Contemplai enigmatică

setea stejarilor subțiri.

Îmi doream să te aud respirând lângă mine,

în timp ce cântul iernii de afară,

măgulit la simțirea apropierii noastre

bate însuflețit în geam,

dansează toți fulgii de zăpadă,

stele arzând răsar,

căsuța-i mândră și caldă.

Iubita e o scriitoare,

dansează slovele în palmă.

Mergând mereu pe aceași cale

lumina ne îndeamnă.

001.241

Vanț Antonio Mihai. “și sentimente.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vant-antonio-mihai/poezie/14146601/si-sentimente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.