Poezie

Gânduri

1 min lectură·30 aprilie 2020

Mediu

Simt elipsa pașilor tăi

ca o tăcere mângâietoare,

ce lasă dâre de lumină

plutind liniștite pe mare.

Iubirea mea e o credință,

eu mă încred mereu în tine

fie dor și suferință,

fie zâmbet și suspine.

Culori răsar din flăcări vii

pictând răzlețe dragostea.

Aștept mereu, să îmi mai scrii -

atât de mult, mândria mea.

Eu mă hrănesc,

știindu-te pe tine în siguranță,

știind că lumina, prin crăpăturile cerului,

scăldată puțin în apa curată a oceanelor,

mlădioasă și subțire ca un firicel de iarbă,

prin razele-i voluminoase

atinge părul tău - de tinerică.

Acele ceasului

mișcă peretele odată cu ele,

bătăi ale inimii mele,

schița compasului.

O lună de sărutări pătimașe,

așteaptă-mă iubito că vin!

Ninge mereu și e noapte,

tu așteaptă-mă iubito că vin!

Las totul în casă doar haina

o arunc pe mine și vin.

Ninge groaznic, fulgeră iarna

tu așteaptă iubito că vin.

Sunt pe câmp în zăpadă iubito

mă îndrept spre tine plângând.

Orice ar fi, așteaptă-mă iubito,

la ușă în ninsoare, bat curând...

001.227

Vanț Antonio Mihai. “Gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vant-antonio-mihai/poezie/14146480/ganduri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.