Poezie

În frig,mi-e cald

1 min lectură·24 septembrie 2026

Mediu

Când frigul se așază iar

pe geamul meu, spre înserat,

în suflet parcă-i mai ușor

să simt ce timpul n-a uitat.

Privesc afară și, din nou,

mă poartă gândul înapoi,

spre zile calde, fără ploi,

spre clipe care-au fost doar noi.

Și fără să-mi dau seama, iar,

simt fluturi cum îmi trec prin piept,

căci vremea asta, an de an,

trezește tot ce încă-aștept.

Un vânt, o ploaie,-un cer senin

îmi amintesc de-un alt trecut,

de cât de cald putea să fie

un timp pe care l-am pierdut.

Iar 20 stă, undeva,

ca o dată scrisă-n gând,

un număr simplu, dar în el

încă mai simt ceva arzând.

Nu spun de ce, nu spun cumva

ce se ascunde-n cifra asta,

dar când o văd, parcă din nou

se luminează vremea noastră.

Și poate-i doar o amintire

ce vine când afară-i frig,

dar sunt momente care-n suflet

nu pleacă, orice-ar fi să fie.

Aș vrea să pot privi senin

cum toamna trece și se duce,

dar uneori un simplu vânt

mă face iar să-mi fie dulce.

Și dacă mâine va fi cald,

poate că dorul va tăcea,

dar astăzi, când e frig afară,

mi-e dor de tot ce-a fost cândva.

008

vane alina. “În frig,mi-e cald.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vane-alina/poezie/14205511/in-frigmi-e-cald

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.