valkai maria-magdalena

Un sarut de luna pe buze-ti straluceste O mereaja izbitoare te stapaneste Un vulcan cu lava-i rosie ca focul Paleste, se revarsa, tremura-n saruturi O vijelie se porneste la al tau glas Astrele

O tenebră tresare azi în fereastra ta O lungă ămagire aducând cu ea O fabulă de stele presare peste mări Macabra arătare de peste zări Macabru e destinul pe care nu-l urmezi Amăgire cruntă ai

As vrea o clipa sa ating eternitatea Sa ma las vrajita de mreaja ei. Sa nu zambesc atunci cand inima imi plange Sa am o viata si sa ma dedic ei. Un freamat de secunda as vrea sa treaca doar,

Ingerii au spus odata ca oamenii buni mor, Iar cei rai traiesc precum apa in izvor... tatal meu a fost si el un om bun Pana ce ingerul mortii nu-l rapi... Fara ca eu sa pot nega sau sa spun

în negura odăii un freamăt se revarsă, O disperare calmă ce te asteaptă în fiecare seară in care te apropii în negura odăii ... O amăgire sumbră, O bulversare cruntă, O așteptare lungă de