Viata-paradis la timpul trecut

Că stelele se fac nevăzute în zori, după o uliță a cerului, nu mă mir. Că lacrima e legea nescrisă a ochiului, dogma, nu mă mir. Că vârstele merg câteodată-n baston, nu mă mir. Mai greu e când suferința risipește îngerii pe la colțuri de străzi, când misterul se retrage jignit de dragostea unor jegoși. Copii la colțuri de străzi...