Orice creare
Ascunde o mare durere;
Durerile cărni-n născare
Sunt grele-a păcat.
Mai este-o durere
Care brăzdează immaterial
Mintea, cu precădere la cei
Ce-și au uterul în cap
Răspunsuri sunt atât de multe
Întrebări, încă pe-atât de multe.
Și din ce ai tu trebuie
Să-ți țeși o piramidă
Care să reziste la cutremure și vânturi;
Multe taine îmi bat la porți
Degeaba ușa
Gândurile-mi se scutur
Din creștet
Ca frunzele
De pe un copac;
Cad în jos…
Numai eu le știu:
Troiene multe-s
Și toate-mi
Poartă pecetea.
Multe zac moarte
De vântul
8.
De ce îmi place și mie
La stele să privesc?
Poate că ti, Doamne,
Ne-ai închis în acest sicriu
Cu boltă albastră
Și să nu ne plictisim
Ne-ai bătut pe cer
O sumedenie de lumini;
Nu ne-ai
Mi se pare că pixul
Mi s-a scurs de sânge
Și-acuma doar zgârie
Precum o unghie.
Dar sângele-nchegat în suflet
Acesta nu are culoare
Și-unealta care-l sapă
Să-l scoată afară
E orice lucru
5.
Răscrucea e locul cel mai groaznic
În care mulți se pierd.
Sunt multe cruci acolo
-Nfipte, drepte și de lemn;
Și tuturor crucilor le-au fost puse
Drept în frunte sfânta cruce.
Răscrucea-i
2.
La marginea ploii
Stau să mă ascult.
Boabele lovesc totul
-Mprejur.
Fiorul răcoros
M-apucă drept de spate;
Mă cutremur tot din toate.
E-atât de real totul
Când totul plouă în
VN