Scrisoare rătăcită în infinitul doi

Ți-am recitat din Arghezi, cum îți plăcea ție, se pare că bătrânul a fost uitat de mult, au rămas doar flori de mucegai. Pe prietenul nostru Sorescu, știi de la țară, de la Bulzești, l-au legat cu o frânghie salvatoare zicându-i stâlp de căpătâi, glumeț textualist, etc.Ai râde mamă, ceva mai încolo l-au pus și pe Nichita și încearcă să construiască un fel de templu, lipsit de punctuație, lipsit de bunăcuvință, texte de plânsu-râsu, la asta se închină ei zicându-i poezie.Au descoperit peșterile nihilismului și au intrat fără lumânări dar câtă beznă pe tronul apocalipsei! Aș putea să fac mai mult decât Hercules cu sirenele? Te întreb.