Poezie
femeia arbore
1 min lectură·
Mediu
priveste-ma sunt arbore cu ramurile pline
am frunze am cuiburi am vise
abisul ma striga pe nume
eu nu-i raspund
intotdeauna vrajitoarele folosesc astfel de trucuri anume.
sunt arbore.radacinile mele priveste ma tin
sunt o altfel de bolta-nstelata
in ele am paine si pahare cu vin
in trunchiul meu viata prin ele-mi se poarta.
dimineata devreme priveste respir
broboane de sudoare-am pe frunte
eu falnic spre cer privesc abitir
sunt scara ce-o urci in delir
sunt lemnul drept punte.
ma nalt, cu sevele-n vene
sunt uite-ma ca omul trufas
pe varfuri am albe diademe
si trupul il am de ostas.
in inimi de codru imi vei simti splendoarea
stejarul cel falnic ce spre culme te-ndrum
albastrului cer ii tin pe umeri culoarea
eu sunt cel ce norii-i gonesc ca un fum.
sunt pasare verde , verzile-mi aripi
se umfla sub brize de vant
ma-ntind ca o panza , fac valuri ca marea
am fruntea la cer si gura-n pamant.
eu arbore.priveste-ma de nimic nu ma tem
in mine am cuiburi am brate am vise
am fruntea spre ceruri, am buzele-nchise
sunt femeia arbore tesuta-n poem.
013257
0
o poezie simtita si crescuta ca o paine calda - mi-au placut expresiile
\"sunt arbore cu ramurile pline\"
\"sunt lemnul drept punte\"
\"albastrului cer ii tin pe umeri culoarea
printre randuri, am sesizat o mana calda de mama - ce ne leaga, ne aduna si ne alina.
prietenesc,
Fina