Poezie

Atât de aproape

1 min lectură·10 iulie 2009

Mediu

Atât de aproape Doamne

și totuși atât de departe,

păcatele între noi fac zid.

Ispitele țes plase în care ne prind;

de atâtea ori diavolul

se dovește pescar priceput

încât uneori mi-este teamă

că nu vom găsi la timp

ochiul Tău de lumină.

Rătăcim.Uneori nu mai găsim calea

alteori sătui de noi înșine

sfârșim tragic în negura promiscuității.

Ne trezim prea târziu.

Ai pus în noi sămânța cea bună Doamne

pe care noi o lăsăm neîngrijită

și care se usucă și moare

fără ploaia Rugilor Tale.

Doamne, apleacă-te spre noi ,

cu mână de părinte,

nu ne biciui, arată-ne din nou drumul.

Învăluiește-ne în lumina cea bună,

trezește-ne din alunecare,

dăruiește-ne cuvântul cel bun al îndreptării,

iubește-ne Doamne atât de mult încât

să devenim una.

001.890

valeria tamas. “Atât de aproape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/13896136/atat-de-aproape

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.