America , un ochi care plange

Poezie de septembrie Intr-o lacrima uriasa e astazi America nu intr-un ocean; e o singura deznadejde cea a omului invins de inca neinvinsa natura e o poveste iesita din poveste cand apa nu da ci ia vietile cand singura se-mparateste peste uscat; are pe cap o diadema impletita din ruina unor vise din disperare din spaima din inca nepusa intrebare:\"Cum de s-a putut\"? America e un ochi care plange pe umarul nostru al celorlati si care ne cheama sufletele sa-i fim alaturi. Acolo nu se mai poate plange orice lacrima ineaca alte vieti acolo nu se mai rade acolo doar se mai spera ca totul a fost doar un cosmar prea lung sa nu-i simti greutatea in suflet. America e un ochi care plange dar care nu mai are loc nici macar pentru o lacrima