omagiu mamei mele
...convins de iubire... când voi fi convins de iubire.................................mamă, tu vei veni să-mi dai viață............................luându-mi durerea să mă mângâi
să nu văd \"nu\"
am transformat parcă și poezia într-un erotic și sălbatic randevu crezând astfel că veșnicia va coase eul \"eu\" de eul \"tu\"... aș vrea să tac, căutat sunt de cuvinte trimise parcă
de tine
Mai scriu de tine o petală compun cu litere de fluturi o strof-aproape vegetală să vii tu, toamnă, să o scuturi mai scriu de tine și un val compun cuvinte din guvizi ceva cu mare la final să
sub unghii
întorc șapte cuțite în rana prin care nu mai curge vin dar mai adie încă vântul plecat doar să te găsească puțin... pe luciul oglinzii mai patinez cu limba de la pantoful de lac în care
poem în oglinda sufletului tău
cu scopul aducerii-aminte lacrima în care te-am plâns cade și-atunci dau fuga la oglindă și-ntreb oare de câte ori trebuie să mă doară timpul ce l-am risipit ? prin mine, prin tine, uitarea
poem în oglinda sufletului
în mine acum doar eu iar te văd frumoaso aducând și miresmele și forma ochilor tăi în sufletu-mi cu sărutarea care mi-a provocat gândul din care tu ai să mă trezești tocmai acum când
