Valentin Tascu

Mulțumesc domnule Nicolae Tomescu, vă asigur că mai am deja pregătite alte texte și în curând voi începe un serial de \"amintiri culturale\" scrise în aceeași manieră. M-a întristat vestea despre plecarea lui Boby Rusu, Dumnezeu să-l aibă în pază.
Valentin Tașcu

Mulțumesc domnului N. Tomescu pentru corectură, o voi opera în viitoarea carte. Amintirile provin din relatările unui unchi de-al meu, primul născut al eroului de la 1877, născut la 1886 și mort la 1969. Oricum felicitări pentru exactitatea informației, atât de rară azi. V. Tașcu

Mulțumesc Gelu Diaconu, sper să iasă o carte...

Valentin Tașcu

Aveți dreptate, eu am gresit (am tastat de două ori \"înregistrează\", crezând că nu s-a efectuat prima dată)si nu ma pricep sa sterg unul duntre texte. Cer scuze celor care au citit de două ori, dar oare strică? Valentin Tașcu

Mulțămesc celor care s-au exprimat, dar și celor mulți care au citit textele mele, ceea ce mă stimulează să le afișez și pe celelalte deja scrise. Mă bucur că s-a sesizat sinceritatea totală a acestor amintiri, iar aspectul lor aparține în mare măsură... epocii. Prieteni, vă doresc în continuare lectură plăcută și ... înțelegătoare. Valentin Tașcu.

Da, așa e,încă tinere domn Felix,
într-adevăr, la Agigea urma să adaug, dar o voi face în curând în presă, capitolul Anticipația, în care vreau să arăt că juxtalismul există de când lumea, începând cu Biblia și cu Iliada, și în general în toate textele literare rămase celebre și la sufletul cititorului (Shakespeare, CVervantes, Balzac); noutatea este tocmai aceea din punct de vedere atitudinal. Mai urma să lucrăm la Agigea împreună pe texte diverse și să stabilim anumite proporții între cele două modalități de expunere (nu și interpretare), căutând o posibilă \"secțiune de aur\" care le separă și le combină în același timp, ceea ce ar duce la o selecție valorică a procedeului. Așadar, spre deosebire de postmodernism care procedează nu doar la alăturarea, ci la melanjul mai multor stiluri și estetici, juxtalismul tranșează net și atrăgător între cele două realități, limpezindu-le pe ambele și nu obscurizându-le. Dar... vom mai discuta, intenționez să vin peste puțină vreme la Deco și să... lucrăm împreună. Constat și din această intervenție că deții un limbaj critic pe cât de elegant, pe atât de clar și de convingător; te felicit pentru aceasta, dar nu din direcție doctorală sau profesorală, ci sincer colegială.

Cunoscându-l la Deco pe Felix Nicolau, m-am mai liniștit: iată,mi-am zis că nu e totul pierdut, mai sunt oameni pasionați de literatură și îndemnați spre spiritul critic, ba și cultivați pe deasupra. Analiza la poezia Ioanei Bogdan este fără fisură, cu intuiție critică și într-um limbaj excelent. Criticul deține toate atuurile pentru a-și argumenta opiniile, posedă clar tehnica citatului ilustratziv și nu dă greș în apreciere. Are eleganța frazei și minimul de relativitate necesar pentru a nu exagera. Tocmai de aceea la Deco i-am propus să dezbatem termenul de \"juxtalism\" la Agigea. În cazul în care nu voi putea veni acolo, textul există pe site-ul nostru și îi aștept opinia, cu încredere, pentru că am observat la Felix Nicolau ceea ce este mai rar azi, anume iubirea pentru fenomen și nu doar orgoliul apropierii de el. Votez cu steluță roșie.

Domnule Pătrașcu Horia, bănuiesc ca nu ești cel bătrân care a scris scenariul la filmul Reconstituirea, ci unul tânăr, care vrea sa afle ce este acela un aromân. Păi, tinere domn, ar trebui să cauți in genealogia personală ca să fli ceva rădăcini aromânești, pentru ca sufixul așcu este unul diminutival prezent doar in dialectele sud-dunărene, deci Pătrașcu ar fi un fel de Petrișor sau Petrică în daco-română. Chestia se potrivește și pentru Ioan Albu, pentru că tatăl lui Mihai-Viteazul (un fel de haiduc) era Pătrașcu, deci tot aromân, ceea ce se știe exact. Mușat, da, poate e ceva exagerat, dar cuvântul nu apare decât în aromână și l-am aflat de curând în nord-estul Gorjului unde s-au aciuat nu se știe cum câteva familii de aromâni (acel Prințip de care vorbeam, Șolea și alții). Maica Tereza a recunoscut arborele său aromânesc și a fost auzită vorbind în dialect. Și pe urmă, dacă daco-românii se laudă și cu defectele lor, de ce nu s-ar lăuda aromânii cu ceva calități și oameni de faimă. Mulțumesc pentru intervenții și sunt bucuros că rândurile mele au deja ceva audiență. Valentin Tașcu

In general nu răspund la atacuri, pentru că efectiv nu mă deranjează: respect orice opinie. Curiozitatea, una de lector atent, m-a îndemnat să aflu cine este acest Florin Bratu (e un fotbalist cu acest nume, mult mai cunoscut), care respinge cu o înverșunare de neînțeles câteva din poemele mele propuse fără pretenții de capodopere, dar nici așa... L-am găsit pe site-ul nostru comun și am aflat că nu are... biografie, ceea ce mi se pare normal după cum se exprimă. Cu siguranță n-are nici lecturi prea întinse, iar site-ul îi convine, pentru că se poate ascunde în spatele lui. L-am găsit totuși cu două poeme, unul în site-ul nostru, altul în site-ul \"Club literar\". Mă așteptam, dacă el n-a găsit nimic la mine, măcar eu să găsesc ceva mai de Doamne-ajută în încercările sale. Poemul Hiat (semnat Florin Bratu, sper că nu e vorba de altă persoană cu același nume) m-a lămurit că iubește fracturiștii (zice: un aer rău fracturat\" și în consecință nu concepe poezia dacă nu e mânjită cu orice preț cu spermă, după o partidă de sex în care \"lavinia își ridică fusta lșa toaletă\": \" din vârful degetelor curg picături de spermă\". Nu sunt pudibond din fire, dar vorbelea astea mi se par pur și simplu forțate, poate pentru ca să nu semene (intenționat?!) a poezie. În poemul Aceiași (sic!) poveste de dragoste, iubirea este lipsită de orice har (evident, după ce s-a consumat la toaletă...), în schimb șochează prin... gramatică. Mie îmi reproșează una sau două greșeli de tipar, o virgulă imaginară etc. Bine-bine, dar asemenea dezacord de corigent la limba română în chiar titlul poemului, nu poate fi o simplă scăpare de culegere. La mulți ani, dragă Florin și... mai citește (ai grijă să nu ajungi să ai mai multe scrieri decât lecturi).

Da, inseamna ca sunt si eu inca tanar, desi Marius Marian Solea zice altfel despre fatalitatea mea de a fi inca tanar. Cred ca antologia este o performanta, abia stept s-o iubesc, de parca, dupa treizeci de carti m-as afla la debut. De fapt si sunt, datorita acestei noi forme de exprimare oferita de poezie.ro Sa ne revedem si la volumul cu numarul 100!