Icarus

Partea I ICARUS EGO O, cruntă soartă mi-a fost dat să am În a fi exilat cu tatăl meu în Creta. Pedeapsă blestemată. Tâmplaru-atenian Să fie-închis de Minos. Ce tristă e sceneta. ICARUS SINE Nu e de plâns și nici spre cer să strigi, Nu blestema de pe acum cumplita-ți soartă. Căci uiți de Daedalus. Cu el ai să câștigi. El are să te scoată de aici, dar nu pe poartă, Ci pe deasupra-n zbor, veți izbuti să părăsiți Blestemul strâmtei închisori ce este Creta pentru-atenieni. Precum doi pescăruși în cerul argintiu zbura-veți voi grăbiți Și tot ca două păsări, acas’ vă veți întoarce, ca liberi cetățeni. ICARUS EGO Să mă încred în tata și în al său talent, C-a izbutit a desluși scăparea dintr-un mai mare labirint Decât a construit chiar pentru-a-ncătușa pe bruta Care pe rege l-a amenințat? Să cred cu toată viața? Pot, oare, eu să am așa curaj încâ, fără a șovăi, Să sar de pe un zid sperând că a zbura voi izbuti? Nu-i, oare, contra legii zeilor ca noi, doar oameni, să zburăm? ICARUS SINE Fost-a vreodată voia zeilor ca focul să-nșfăcăm? Dar iată-ne! Îl folosim. Un început vor avea în toate, Iar noi, Icar, și Daedalus vom fi ai lumii dintâi înaripați eroi. ICARUS EGO Tata a spus că mare grijă va trebui s-avem. Nu ne putem abate De la un drum cu mari primejdii, ori, altfel, amândoi Putem pieri de mâinile lui Poseidon. ICARUS SINE Sau chiar de-ale lui Helios, ori de copita-n flăcări A mândrilor săi armăsari. Dar ca eroi va trebui să-nvingem Orice temeri. Iată-l pe tata! Sunt pregătit? Nu mai suport acum abateri! ICARUS EGO Sunt pregătit! Îl văd pe Daedalus. Da, în curând ajungem Pe zidurile Cretei, iar de-acolo în gol mă voi fi năpustit! ICARUS EGO Sunt pregătit! ICARUS SINE Sunt pregătit! Partea II ICARUS EGO Zbor! ICARUS SINE Zbor! ICARUS EGO În urma mea – cetatea Cretei, iar înaintea-mi apă, doar, și cer. Iar eu plutind la mijlocul distanței dintre ele. Dar ce senzație de împlinire m-a cuprins! Aș vrea să mă ofer Cu totul zborului - să văd de-i cu putință să ajung la stele… ICARUS SINE De ce să tângui ca un rob smintit după-un vis cu stele, Când în mine stă acum puterea să zbor în goană către ele? Am frâiele în mână. Apollo cald ce-n goană izvorăști, Dă-mi voie de îndat’ în tine să mă scald. ICARUS EGO Nu-i cu putință în soare să mă-mbăt! Oricât ar fi de primitor și cald. Daedalus, tata, m-a avertizat! Dacă doresc ca viu s-ajung din nou pe Terra, de la ăst curs nu am să mă abat! Dacă i-am dat crezare c-am să zbor, am să mă-ncred și vorba asta. ICARUS SINE Nu am să las în acest glorios moment năpasta să-mi taie-avântul înspre cer cu legi! Sunt liber! Zbor și n-am păsare de reguli reci Menite pentru oameni. Sunt zeu acum. Temere n-am de nici un tată omenesc, nici chiar de demoni. ICARUS EGO Un zeu? E oare cu putință? Să devii din ceară și din pene asemenea ființă? ICARUS SINE Nu! Nu mintea lui Daedalus e creator de zei. E voia cerului. Privește! Mă cheamă către ei! Partea III ICARUS EGO Sunt orb! Nu văd decât lumină! Nu-i nici un zeu, Icare! Este cerul! Nu trebuie să ne apropiem de soare! ICARUS SINE E Helios! Mă cheamă către el! Vin, frate zeu, în zbor spre-a ta trăsură. DAEDALUS Întoarce-te, Icare! Ferește-te de-a soarelui arsură! Revino, fiule, căci vei pieri! (Cei doi Icari, tatălui lor, însă, n-au vrut să-i dea crezare! Iar ceara de pe aripi se topi. Icarus a căzut spre ape Și nimicit a fost de Poseidon. Daedalus, ajungând la mal, Plângea un fiu ce n-avea să-l îngroape Și blestema al Cretei abandon.)