Poezie
Apocalipsa sufletului
1 min lectură·
Mediu
Te gandesti la moarte si te sperie gandul,
Momentul in care iti vine randul.
Stai noaptea in pat,
Cu gandurile pline,
Si te intrebi disperat:
Oare cum o sa fie?
O sa fiu intins pe spate,fara suflare,
Iar totul din jur n-o sa aiba valoare.
Oare o sa ma zbat, o sa ma lupt cu ea,
Pana cand voi ceda si ma va lua?
Sau poate voi fi singur intr-o camaruta alba,
Unde totu-i jegos si n-o sa ma doara,
Nu voi avea pe nimeni langa mine sa ma tina de mana
Si sa-mi zica cat de mult a tinut la mine.
Sau poate voi sfarsi cu un cutit in spate
Si cu inima gata, gata sa-mi crape,
Pe un pat cu asternuturi mizere
Acolo voi sfarsi, in chin si durere...
Dar poate ca moartea va fi doar un nou inceput,
Lin si cald vom renaste din Apus
Apoi stam putin si ne gandim,
Moartea e viata ce vrem s-o traim!
00852
0