Poezii

Timpul trece iar eu mă gândesc La balaurul din dulapul meu, Care joacă sah cu calul ascuns în debara. Ascuns de toata lumea să nu mă vadă nimeni, Copacii stau sub pat ascunzându-se de

Morminte de catifea se-ntind pe campie, Cu urlete surde de-o vesnicie, Cu tipete negre de mii de ani, Amintiri putrezite ce sar din tipar. Cenusa cadavrelor cade-n morminte, Pe pamantul ud si

Te gandesti la moarte si te sperie gandul, Momentul in care iti vine randul. Stai noaptea in pat, Cu gandurile pline, Si te intrebi disperat: Oare cum o sa fie? O sa fiu intins pe

Stalp de ciment rece ca gheata, Ciuperca otravitoare cu fata de alta, Enumerari idioate de zi cu zi, Oameni, animale si alte prostii. Apa inghetata, de nori purtata, Vijelii, uragane toate