Scris-am aceste randuri intr-o noapte,
Cand smoala cerului ma ineca
Si nu stiam ca ale tale soapte
Erau tot ceea ce pot respira.
Am lipit tocul de alba hartie,
Uitand ce rani poate sa
Mi-e dor de anii cand singuratatea
Imi curgea in vene ca o seva
Fara de care as fi murit
De o mie de ori in fiecare zi.
Mi-e dor sa-mi fie somn
Si sa nu pot adormi,
Mi-e dor sa-mi fie
Eram un actor fara slujba.
Nimeni nu ma dorea pe scena
Pana in ziua cand ea, Moartea,
A batut la fereastra si m-a intrebat:
\"Vrei sa fii soldatul meu?\".
Am acceptat, iar a doua zi
M-am
Desi-mi umple incaperea
Somnul noptii cel tacut,
N-am uitat inca de mierea
Daruita-ntr-un sarut.
E sarutul tau, iubito -
Doua buze care curg,
Potolindu-mi setea ce va
Reinvia maine-n amurg...
