Durerea ascunsă între coperți,
Doare la fel de tare ca somnul,
Caiet ce mă ții, te rog să mă ierți,
Că ieri și azi, mă iarta Domnul.
Ascunde-mi durerea și ține-o în frâu,
Să nu-mi știe sinusul
Facem poze.
Acum sau poate mâine.
Am blitz, am film, am și miros de pâine.
Þăranii, își fac poze cu pământul,
Cu vaca, cu mătușa, cu fratele, cu unchiul,
Fac poze cu pătratul și echerul,
Iar
Aer de crezuri se simte pe cer,
Mai mare e cercul ca raza,
Cuprinsul cuprinde un singur capitol,
Și-i spune, “Tâmpitul și Vaza”.
Când soarele moare, sau nu, la apus,
Tu doamne mă vezi și pe
Iubita mea, cu iz de păpădie,
Și aripi ce bat cercul in delir,
O flora ți-aș culege ție,
Smulgând-o sadic, fir cu fir.
Iubita mea, cu ochii preasmaraldici,
Cu buze moarte in frumusețe rară,
O
Mi-au pus AGLIA TAU-l pe chibrit.
Nestrivit.
Numărul unu reprezinta zborul,
Câmp de cruci,
Sau cuib de cuci,
Sau poate umorul.
Șocant de negru se spune, despre,
Că cică poate fi, sau poate
Am toamne și nu știu ce pot
Să fac, cu ele, pentru soare.
Din cartea junglei fac compot
Și-l indulcesc, tăcut, cu sare.
Adie dorul prin femei
Și dragostea de dor, de ducă,
O moarte-și
Te-ai rupt cu gând de ofilire,
Îbratișată-n vânt te duci,
Pacat de vânt, că-i stă în fire,
Să smulgă bietul cuib de cuci.
Nu moartea este grea ci gândul,
Că și iubirea poate rupe,
Nu moartea