Poezii

Iubito,astăzi mai mult ca niciodată orașul semăna cu un labirint, Nu știu cum se făcea că încercând să ajung la tine mă trezeam pe aceleași străzi Troleele toate aveau același număr,

Soarele risipit printre crengi, imi incalzea urechea stanga Cu ochii spre asfalt numaram chistoacele, Auzeam plansul frunzelor, menite de pe-acum descompunerii Sunetele pianului erau

Tot ce-a fost, Ori o sa fie E un fel de poezie

Un vierme de lumina Intrase in orbita, Umplându-mi sufletul de intuneric Obsesiile intunecau,iar el Cu lucirea lui nu facea decât sa lumineze, Fiecare pacat,fiecare viciu Avea